Recenzie: Copiii Libertății de Marc Levy

img_20161216_1242521

Nu ai împlinit încă 20 de ani, ești tânăr, ai toată viața înainte, dar cu toate acestea nu poți să o trăiești. Există alții care vor să te prindă, să te arunce în lagăre de concentrare, să uite de tine pentru simplul motiv că nu ești nici francez, nici nazist, pentru că îndrăznești să speri și să trăiești într-o lume care era a ta, dar într-o clipă ți-a fost furată. Ca urmare ai doar două variante: să lupți ca să trăiești, sau să te dai batut și să mori.

Raymond și Claude Levy sunt eroii acestui roman senzațional al lui Marc Levy. Ajutați de părintii lor pe care îi vor pierde pentru totdeauna în lagărele de concentrare naziste, cei doi frați evrei reușesc să scape de sub lupa filo-nazista și să reziste într-o lume în care să fii străin însemnă să fii condamnat la moarte. Cu toate acestea ei nu se dau bătuți și odată ajunși la Toulouse intra în brigada 35, Marcel Langer, un nucleu al Rezistenței Franceze care lupta împotriva puterii de la Vichy.

img_20161216_1243141

Eroii acestui roman nu sunt oameni în putere, maturi, cu arme în mana, care iau parte la un război împotriva guvernului. Eroii romanului sunt niște tineri – mulți care nu au împlinit încă 20 de ani – români, spanioli, italieni, evrei și alți imigranți, care trăiesc de pe o zi pe alta, de multe ori flămânzi și înfrigurați, dar care sunt încă animați de dragoste de țară – o țară care i-a trădat, însă pe care ei nu au abandonat-o – și chef de viata. Tineri care aruncă trenuri în aer cu zâmbetul pe buze și care au curajul de a iubi într-o lume care se destramă în jurul lor.

img_20161216_1245571

Unii au supraviețuit, alții au murit în luptă sau au fost deportați în lagăre de concentrare precum Dachau. Pentru a le afla povestea citiți acest roman care promite să vă lase cu lacrimi în ochi. Este, a fost și va fi întotdeauna unul din romanele mele preferate datorită stilului absolut emoționant în care au fost prezentate povești reale, triste și cutremurătoare din viața celor ce au trăit pe pielea lor evenimentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Citatul preferat: “Iată o fărâmă din povestea lui Charles, Claude, Alonso, Catherine, Sophie, Rosine, Marc, Emile, Robert, prietenii mei, spanioli, italieni, portughezi, unguri, romani, copii ai libertății.”

Recomandări: V-aș recomanda să nu vă atașați de niciunul din personaje, întrucât cu siguranță veți ajunge să suferiți alături de ei. Însă, știu bine că acest lucru este imposibil, așa că mai bine pregătiți un pachet de Kleenex alături de voi și muzică franțuzească pe fundal.

 

Review: Fantastic Beasts and Where to Find Them – The Original Screenplay

15241839_1020986811362806_5199288270426958348_nTo be perfectly honest, I picked this book up on a whim. Don’t get me wrong, I am an ardent Harry Potter fan and my collection also includes Fantastic Beasts and where to find them, Quidditch through the Ages and Tales of Beetle the Bard. However, I was of the firm belief that the world built by J.K.Rowling should have been laid to rest with the last Harry Potter movie ( especially considering the horror that was, to me, Harry Potter and the Cursed Child. Bad fanfiction, much? ) When news first broke out about a new movie, my reaction – contrary to most of the fandom – was an unimpressed meh. After seeing the trailer, I was more impressed, but not yet sold. So, it stands to reason that the movie’s screenplay, especially as I had yet to see the movie, wasn’t anywhere near my to buy list.

But, it just happened that when I went to pickup my book order the Screenplay was standing there in plain sight, on a shelf. And it just happened that I had some extra money, the book looked cute – have you seen all the magical creatures both drawn on the cover and inside the book? Adorable that’s what they are – and I said what the heck, let’s grab this as well. I wasn’t planning on doing more than simply browsing a bit through it. I wanted to see the movie first; well my browsing ended up turning into reading the first page, then the second and before I knew it I was at the end with a gobsmacked expression and a contrite feeling. Yes, Fantastic Beasts and Where to Find Them is more than worth it ( now if I get the chance to actually see the movie as well, that would be grand indeed ). Yes, I was wrong and the magical world that J.K.Rowling developed has much more to give.

First of all, the advantage Fantastic Beasts has over the Cursed Child is the following: it feels like a J.K.Rowling novel, although it’s just a screenplay. It’s not someone else playing in the author’s sandbox, it’s herself creating yet another dazzling sand castle. You get all those tiny details, little mentions that might not change the overall plot in major ways, but still enchant you nonetheless. The author’s style manages to shine in every page, in every line of dialogue and every setting of the script. I was able to envision most of the story just by following the writing and with some visuals from the trailers.

15317907_1020993928028761_1327097443821266461_n

Second, the characters. Newt’s quirky personality and his immense love for his creatures make him a protagonist you just can’t stop yourself from loving. Jacob, the no-maj is an amazing addition, bringing both comic relief and soul to the overall plot. The Goldstein sisters, Percival Graves, Seraphina Picquery, Credence ( how I adore that boy ) – Fantastic Beasts and Where to Find Them has such a plethora of diverse and nicely developed characters that I could spend hours talking about all of them. Moreover, it sets the stage beautifully for the future movies ( and hopefully published screenplays ) that I am just dying to know what in the world is going to happen next. I have so many questions, it’s not even funny.

15356733_1020991014695719_4482832216012072578_n

Last of all, the setting. I loved the chance to discover the magical community in America. I adored even more the way in which the script makes the transition between the magical and the no-maj communities. Moreover, Newt’s adorable blunders that stemmed from him not knowing enough about the rules and regulations in magical America were hilarious.

Conclusion: I am now Pickett, the Bowtruckle. I have attachment issues and really don’t want to have to say goodbye to this world anytime soon. Also, I love Queenie. Woman could rule the god damn world if she didn’t care so much for her sister.

Favorite quote: “See, they’re currently in alien terrain, surrounded by millions of the most vicious creatures on the planet. Humans.”

Recommendations: Read the screenplay while listening to the movie’s soundtrack. It will help immerse you even better in the world and give you the right vibe. Also, a cup of tea wouldn’t go amiss.

Recenzie: Copiii lui Hurin de J.R.R.Tolkien

J.R.R.Tolkien a fost, este și va rămâne întotdeauna unul dintre scriitorii mei preferați. Operele sale au calitatea de a te purta cu mare ușurință într-o lume magică, dar totusi credibilă și cutremurătoare, de unde nu vei mai putea să pleci până nu ajungi la finalul poveștii.

“Hobbitul” prinde cititorul prin ușurința cu care se citește și prin calitatea sa de a fi aproape un basm. “Stăpânul Inelelor” pur și simplu te captivează prin intermediul lumii create de autor și cu ajutorul personajelor variate, complexe și captivante. “Copiii lui Hurin”, însă, are calitatea de a te duce la rădăcinile lumii prezentate în “Stăpânul Inelelor”; acest roman te pune față în față cu un Pământ de Mijloc măcinat de războaie, o lume în care finalurile fericite sunt de neconceput, iar viața se duce de la o zi la alta cu sabia în mână.

Romanul “Copiii lui Hurin” prezintă una din cele trei mari povești ale Pământului de Mijloc din Primul Ev al său, și anume “NARN I CHÏN HÚRIN”, povestea copiiilor lui Hurin din Casa lui Hador: Turin Turambar și Nienor Niniel.

Cei care au citit “Simarillion” sunt deja familiarizați cu povestea lui Turin Turambar și a sorei sale Nienor Niniel în variante ei mai scurtă, prezentată în acel volum. În această variantă finală a sa, editată de Christopher Tolkien, “Copiii lui Hurin” prezintă pe larg povestea a cărei acțiune are loc cu 6500 de ani înainte de evenimentele din “Stăpânul Inelelor”, pe vremea când Sauron era doar un locotenent al unui rău mult mai mare: Morgoth Bauglir, cunoscut ca Melkor în vest.

Acest roman este pe atât de epic, pe cât este devastator prin tragismul său. Acțiunea amintește de tragediile Greciei Antice precum “Oedip rege” ( a cărei influență poate fi văzută în “Copiii lui Hurin” ). Este povestea unor personaje extraordinar de umane, a căror temeri și defecte le dictează soarta mai mult decât blestemul aruncat de Morgoth asupra liniei lui Hurin. Pe parcursul romanului rar ai impresia că supranaturalul este cel care conduce; în schimb poți vedea oameni ce fug de ceea ce percep ei a fi soarta lor pentru ca mai apoi aceasta să îi prindă din urmă, oameni în momentele lor de cumplită deznadejde când nu mai au nimic de pierdut și oameni a căror decizii, atât bune cât și rele, le conduc viața. Ultima scena din carte este tulburătoare și cutremurătoare; este momentul când vezi un personaj care a pierdut totul pe lume și a fost doborât definitiv de lumea în care trăiește.

Citatul preferat: “I know my father is dead. He must be, because I know that his love for us is so strong that if he were alive, no chains could hold him, and no amount of enemies could keep him from returning to us.”

Recomandări: Nu aș recomanda acest roman celor care nu au mai avut nicio întâlnire anterioară cu proza lui Tolkien. Sinceră să fiu aș fi precaută și nu cred că aș recomanda “Copiii lui Hurin” nici măcar celor care au citit doar “Stăpânul Inelelor” și “Hobbitul”, deoarece foarte mult din contextul cărții este explicat în Silmarillion. Pentru fanii Tolkien hardcore ( sau pentru pasionații tragediilor grecești și a legendelor nordice ) “Copiii lui Hurin” este cu siguranță un “must read”.

Recenzie: Tolkien, a biography de Humphrey Carpenter

J.R.R. Tolkien: A BiographyTrebuie să mărturisesc că în mod normal nu citesc biografii. Prefer să mă imersez în imaginar, într-o poveste creată de la zero, fie ea și inspirată din realitate, în loc să acord atenție unei înșiruiri de ani și evenimente care marchează viața unor persoane ce au avut un impact asupra istoriei. Însă, din când în când, există și exceptii. Am adorat „Nadia” de Ioan Chirilă. Am citit pe nerăsuflate „The Inklings” de Humphrey Carpenter și am fost la fel de captivată de o altă biografie a autorului, și anume: „Tolkien: A biography.”

Poți afla foarte multe despre un autor printr-o simplă căutare pe internet. Sentimentul este însă altul atunci când, pagină cu pagină, traversezi ani și evenimente, fiind un martor tăcut al acelor întâmplări. Stilul lui Carpenter este abordabil și captivant. Folosind frânturi de scrisori, dialoguri reale sau imaginate și un talent descriptiv ieșit din comun, autorul reușeste să te facă să uiți că citești o biografie. Trecând prin paginile cărții ajungi să fii martorul unei povești – reală și emoționantă – care îți oferă o imagine de ansamblu asupra vieții unui scriitor ce a captivat numeroase generații și a revoluționat stilul fantasy.

Nici un element nu este lăsat la voia întâmplarii. Niciunul din evenimentele prezetate în biografia lui Carpenter nu sunt amintite fără a avea un scop. În fiecare moment aflăm ce impact au avut întâmplările descrise asupra vieții autorului, cum l-au inspirat mai tarziu aceste momente și în ce fel i-au schimbat mentalitatea. Cei interesati pot afla care a fost sursa de inspirație pentru unul din cele mai îndrăgite personaje ale sale, Sam Gamgee, de unde vine pasiunea lui Tolkien pentru natură și mai mult ce anume a dus la scrierea faimoasei fraze „In a hole in the ground there lived a hobbit,” frază ce a dat startul unui roman ce avea să rămână în istoria literaturii moderne. Este o lectura captivantă și induioșătoare, ce nu se sfiește să prezinte atât bucuria, cât și amarul; în anumite momente te face să suferi alături de cei a caror viață este descrisă în carte, iar în altele te face să te debordezi de fericire alaturi de ei.

Citatul preferat: “And though he liked drawing trees he liked most of all to be with trees. He would climb them, lean against them, even talk to them. It saddened him to discover the not everyone shared his feelings towards them.”

Recomandări: După ce citiți această carte, aruncați o privire din nou asupra cărților autorului. Veți ajunge să vedeți multe elemente în cu totul altă lumină. Mai mult, anumite întrebări vor primi răspunsuri.

Review: Good Omens by Terry Pratchett & Neil Gaiman

Good Omens: The Nice and Accurate Prophecies of Agnes Nutter, Witch

Sometimes, it just happens; we stumble over a book that we know we are simply going to adore. Whether it’s the deeply ingrained belief that this book is the one for the moment, whether it is a passion for a certain author’s work or just the premise that sparks our imagination, every now and then we just know.

When I came across Good Omens, I was sure I would love it. It is a book written by Neil Gaiman and Terry Pratchett, two of my favorite authors. It is a book that uses religious humor, that blends Pratchett’s amazing sarcasm and satire with Gaiman’s riveting world building. Good Omens had all the marking of a novel I’d come to count among my favorites. However, I was not prepared enough for how much I would come to adore this book.

At the first glance, the premise is simple. The Armageddon is coming, the End of the World and the Battle to end all Battles. The Antichrist has been born and already the wheels have been put into motion. The four Horsepersons of the Apocalypse are making an appearance. Good and Evil are gearing up for the final battle.

… however. There is always a however, is it not? However, Aziraphale ( an angel and part time book dealer ) and Crowley ( an angel who did not so much fall as saunter vaguely downwards ), the representatives of Heaven and Hell on Earth ( also the very definition of frenemies ) have gotten quite enamored with our planet and do not wish to see it destroyed ( they would have to make do without good music, sushi bars and books, the horror of it all ). As such they join forces and devise a plan to save the world. They decide to teach the Antichrist all they know about their respective Sides, in order to keep him from fulfilling his destiny.

Except things don’t quite go as planned. Children get swapped at birth and the Antichrist ( quite aptly called Adam ) gets raised by perfectly (human) normal parents in a quaint little town.

In the end, Good Omens is more than a satire, more than a fantasy novel and more than a madcap adventure. It is a perfect depiction of human nature. It is a novel that shows the duality of humanity, the way we have been caught from the very beginning between good and evil, in the very middle. It is a nod to the way in which, the small acts we do every day, be they acts of kindness and mercy, or acts of cruelty and rancor, are the ones that push us in either direction. It is about the choices we make, about the way they shape us and guide us.

Pratchett and Gaiman take a handful of serious themes, make a beautiful statement about humanity, free will and everyday life, then pepper it with irreverent humor, dry wit and complex world building, in the end creating a riveting work of art that challenges the reader to think about humanity’s perception of things and the way we interact with the world.

Beautifully written, with an easy flow and a plethora of characters that will keep you hooked to the very end, Good Omens is one of those books that I’ll be recommending to everyone that wants to try their hand at something truly original and deeply moving, that is at the same time insanely amusing and highly entertaining.

Favorite quotes:

Adam stood smiling at the two of them, a small figure perfectly poised exactly between Heaven and Hell. Crowley grabbed Aziraphale’s arm. “You know what happened?” he hissed excitedly. “He was left alone! He grew up human! He’s not Evil Incarnate or Good Incarnate, he’s just … a human incarnate.

“Many people, meeting Aziraphale for the first time, formed three impressions: that he was English, that he was intelligent, and that he was gayer than a treeful of monkeys on nitrous oxide.”

Recommendations: If you’ve read the novel and liked it, try listening to the BBC Radio Adaptation. It is amazing, with a brilliant cast and some really wonderful small changes, that make the whole story even better.

Un nou început de drum

Punct… și apoi de la capăt

Book thoughts

Poate vă întrebați de ce încep astfel prima postare de pe acest blog. Acei din voi care mă cunoașteți de pe blogul celălalt probabil v-ați dat deja seama.

Punct, deoarece spun adio fostului meu blog, Niahara’s World of Books, care mi-a fost alături vreme de mai mult de trei ani. A fost prima mea tentativă de a pune în scris gândurile care se conturau pe parcursul lecturării unei cărți, dar și la finalul său. A fost un drum frumos cu suișuri și coborâșuri, cu descoperiri minuntate atât pe plan livresc cât și pe plan personal. Cu toate acestea, cum toate au un început, ele trebuie să aibă și un finla. Ca urmare…

… De la capăt, deoarece pornesc cu forțe proaspete un nou blog pe atât de diferit de ultimul pe cât sunt eu diferită în comparație cu „eu” de acum trei an. Gusturile mi s-au schimbat, părerile asemenea, iar acest nou blog va fi oglindirea acestui fapt. Vă invit să descoperim împreună cărți vechi și noi, clasice și moderne, vesele și triste, realiste sau fantastice.

Sunteți pregătiți de drum?